Treceți la conținutul principal

Crush online. Dar nu mai bine curaj offline?


Apărut deja de ceva vreme, fenomenul Crush prinde din ce în ce mai mult teren. Postări tot mai multe şi variate apar în intenţia lor de a prinde un react. Un react şi “ieşim la o cafea”. Da  nu mai bine ieşiti la un ceai, la o bere sau direct la un lăptic. Fiert şi degresat.

Pardon, nu cred că tu, ca băiat, ai coa....tupeu să îi propui un asemenea lucru. Da, şi acum o să spui să vezi că s-a întâmplat din viteză, că nu am reţinut facebook-ul ei, că nu m-a dus să iau un număr de telefon, că ea dă numai instagram. Că...motive sunt multe multe multe, explicaţii şi ele, scuze câte vrei. Hai să îţi spun un adevăr direct. Dacă ai curaj, dragostea vieţii tale nu trece pe lângă tine. Nimeni nu se naşte învăţat. Da, şi eu am fost mic şi neştiutor. Emoţii? Cine nu are? Să îţi spun că prima dată în Iaşi am vorbit cu o fată în tramvai şi surpriză, n-am reuşit să îi iau facebook-ul. A coborât şi dusă a fost. Totuşi, ceva ceva a rămas, fata m-a găsit după câteva săptămâni de una singură pe facebook şi a zis să ieşim. Dar ştii ce? N-am bocit pe o pagină că vai tu frumuseţe rară, mi-ai scăpat pentru că eu, eu doar mă uitam la tine pe furiş şi când colo n-am ajuns la tine că nu s-au aliniat 10 planete şi tu nu ai picat peste mine.

Iar tu fată ce cauţi băgare în seamă şi react cu postări pentru băieţi cu maşinuţe şi potenţial. Ce faci, laşi hoarda de băieţi din categoria “păpushă te skot la café?” şi cauţi prinţ? Cu siguranţă nu o să-l găseşti aşa, pentru că prinţii ar trebui să fie oameni ocupaţi să înveţe să conducă. Nu neapărat o ţară ci viaţa lor spre fapte mari. Asta dacă prinţ nu e o parte din numele unui manelist. Iar după asta, la un an doi, tot tu pui postări cu frumoase citate ce arată ce mediocri sunt bărbaţii şi că e greu tare să găseşti unul serios, care să te iubească pentru ceea ce eşti tu, atunci când te ia la o petrecere şi tu te faci frumoasă dar şi atunci când te trezeşti dimineaţa şi machiajul tău e în cutie.
Nu e uşor indiferent dacă eşti fată sau băiat. Dacă ai 18 sau 24 de ani. Poate chiar 28 sau 30. Dar e şi mai greu când te lamentezi şi nu acţionezi. Îţi place o fată? Mergi la ea şi abordeaz-o ca un om normal, nu ca un ţăran. În cel mai bun caz îţi răspunde şi cine ştie, pot ieşi multe lucruri frumoase. În cel mai rău caz, e într-o relaţie, nu are chef de nimeni sau te trimite la plimbare. Ai pierdut o ocazie, nu ai murit, mergi mai departe. Îţi place un băiat? Atunci dă-i de înţeles lucrul ăsta, unii se prind mai greu. Tare greu. Dacă nu se prinde deloc, mergi mai departe. Dar fă primul pas. Nu înseamnă că eşti uşuratică. Nu a fost să fie.
Poţi să cauţi pe net dragostea? Desigur. Poţi să înlocuieşti privirea, atingerea sau emoţiile prin interacţiune online? Niciodată.
Curaj. Lumea nu a fost construită de fricoşi. Pe ei i-a mâncat lupul. Ceilalţi au mers mai departe şi au acţionat. Pont.
Spor!


Comentarii

  1. Cei care "o iau la mână" folosesc și astfel de metode cu gândul la sex. O vorbă spunea că nu e prost cine cere, ci cine oferă. Deci, fără să discriminez, aș spune că bărbatul e liber să încerce toate drumurile spre locul cald și umed. Mai trist este de femeile care mușcă vrăjeala asta.

    Bine ai venit în blogosferă, Zano! Să ne citim cu bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Acum, sincer sa fiu, ma ingrijoreaza postarile ce par a avea o autoare. Dar sa nu facem discriminari. Avem libertati si drepturi

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Şîeu, şî tu, dar statul, el când?

Zilele astea a apărut o idee foarte faină pe internet, a unui antreprenor din Suceava care a construit 1 metru de autostradă. Acuma, să nu ne gândim că acel metru era cumva o anexă la o autostradă existentă. Chiar deloc. Este primul metru in partea asta de țară, făcut din disperare faţă de un stat corupt şi impotent. Un stat care nu numai că nu este în stare să facă lucruri noi, ba chiar de multe ori ne pune beţe în roate când vrem să facem noi ceva. Un stat slab, ce nu reuşeşte să contruiască străzi, spitale şi şcoli. Un stat din ce în ce mai incapabil să ne asigure condiţii minime. Dar care ştie să ne impoziteze. Un stat plin de băieţi şi femei din categoria şmecherilor care se descurcă şi după aceea, dacă au ocazia, te calcă şi pe cap. Un loc unde infractorii ar trebui să primească locuri mai bune la închisoare decât primesc bolnavii în spitale sau elevii în şcoli. Dar infractorii nu pot munci să îşi câştige mâncarea şi cazarea ? Ba da, dar de ce să o facă atunci când o p...

Sunt un dependent. Oare şi tu?

            În termeni simpli, răspunsul este da. Dar să argumentăm un pic, să îţi dai seama de ce am spus asta în titlu. Mai mult, sunt şanse mari să fii la fel ca mine.              De ceva ani am avut acces la calculator. Mai târziu decât ceilalţi de o vârstă cu mine, fără internet câţiva ani, dar fascinant în fiecare zi petrecută alături de el. Ba chiar întâmplarea a făcut ca o văcuţă să stea la baza primului meu calculator. Mai exact, banii din vânzarea unei văcuţe   au fost responsabili pentru primul. Au urmat ani întregi de jucat, de "butonat" aşa cum i-au spus ai mei la început şi cum am preluat şi eu termenul. Îl folosesc şi astăzi. A urmat laptopul mai vechi al surorii şi apoi al meu, cumpărat de mine, din primele salarii pe care le-am primit ca angajat. Tot o relaţie strânsă. Una în care ore nenumărate s-au scurs în faţa monitorului. Zeci, sute, mii.      ...

Bucuria de a face ce îţi place

             Suntem oameni şi în viaţa noastră   vin tot felul de lucruri. Avem perioade mai bune sau mai rele, experienţe bune şi nu numai, ştiri care ne întristează şi oameni care par să îndrepte lucrurile într-o direcţie nu tocmai bună. Şi mă scoate din sărite uneori cum unii se joacă cu destinul meu, pentru că, la un moment dat, ei au câştigat majoritatea.             Dar facem din când în când ce ne place. Iar acest lucru ne umple de energie, debordăm de veselie, parcă lucrurile ne ies mai bine şi zâmbetele celor din faţa noastră ne dau încredere să mergem mai departe. Pentru că, fiinţe sociale ce suntem, tânjim uneori după aprobarea celor din jurul nostru. Să fim acceptaţi într-un grup, să fim susţinuţi. De multe ori, un zâmbet face tocmai asta. Ne dă încredere. Ne facem să zâmbim şi noi. Şi da, e contagios.             Astăzi ...