Treceți la conținutul principal

Şîeu, şî tu, dar statul, el când?


Zilele astea a apărut o idee foarte faină pe internet, a unui antreprenor din Suceava care a construit 1 metru de autostradă. Acuma, să nu ne gândim că acel metru era cumva o anexă la o autostradă existentă.
Chiar deloc. Este primul metru in partea asta de țară, făcut din disperare faţă de un stat corupt şi impotent. Un stat care nu numai că nu este în stare să facă lucruri noi, ba chiar de multe ori ne pune beţe în roate când vrem să facem noi ceva.
Un stat slab, ce nu reuşeşte să contruiască străzi, spitale şi şcoli. Un stat din ce în ce mai incapabil să ne asigure condiţii minime. Dar care ştie să ne impoziteze. Un stat plin de băieţi şi femei din categoria şmecherilor care se descurcă şi după aceea, dacă au ocazia, te calcă şi pe cap.
Un loc unde infractorii ar trebui să primească locuri mai bune la închisoare decât primesc bolnavii în spitale sau elevii în şcoli. Dar infractorii nu pot munci să îşi câştige mâncarea şi cazarea? Ba da, dar de ce să o facă atunci când o primeasc gratis?
Aşa că da. Şîeu! Şi tu. Şi noi. Dar statul, şîel?


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sunt un dependent. Oare şi tu?

            În termeni simpli, răspunsul este da. Dar să argumentăm un pic, să îţi dai seama de ce am spus asta în titlu. Mai mult, sunt şanse mari să fii la fel ca mine.              De ceva ani am avut acces la calculator. Mai târziu decât ceilalţi de o vârstă cu mine, fără internet câţiva ani, dar fascinant în fiecare zi petrecută alături de el. Ba chiar întâmplarea a făcut ca o văcuţă să stea la baza primului meu calculator. Mai exact, banii din vânzarea unei văcuţe   au fost responsabili pentru primul. Au urmat ani întregi de jucat, de "butonat" aşa cum i-au spus ai mei la început şi cum am preluat şi eu termenul. Îl folosesc şi astăzi. A urmat laptopul mai vechi al surorii şi apoi al meu, cumpărat de mine, din primele salarii pe care le-am primit ca angajat. Tot o relaţie strânsă. Una în care ore nenumărate s-au scurs în faţa monitorului. Zeci, sute, mii.      ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Bucuria de a face ce îţi place

             Suntem oameni şi în viaţa noastră   vin tot felul de lucruri. Avem perioade mai bune sau mai rele, experienţe bune şi nu numai, ştiri care ne întristează şi oameni care par să îndrepte lucrurile într-o direcţie nu tocmai bună. Şi mă scoate din sărite uneori cum unii se joacă cu destinul meu, pentru că, la un moment dat, ei au câştigat majoritatea.             Dar facem din când în când ce ne place. Iar acest lucru ne umple de energie, debordăm de veselie, parcă lucrurile ne ies mai bine şi zâmbetele celor din faţa noastră ne dau încredere să mergem mai departe. Pentru că, fiinţe sociale ce suntem, tânjim uneori după aprobarea celor din jurul nostru. Să fim acceptaţi într-un grup, să fim susţinuţi. De multe ori, un zâmbet face tocmai asta. Ne dă încredere. Ne facem să zâmbim şi noi. Şi da, e contagios.             Astăzi ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe