Sunt un dependent. Oare şi tu?

            În termeni simpli, răspunsul este da. Dar să argumentăm un pic, să îţi dai seama de ce am spus asta în titlu. Mai mult, sunt şanse mari să fii la fel ca mine.

            De ceva ani am avut acces la calculator. Mai târziu decât ceilalţi de o vârstă cu mine, fără internet câţiva ani, dar fascinant în fiecare zi petrecută alături de el. Ba chiar întâmplarea a făcut ca o văcuţă să stea la baza primului meu calculator. Mai exact, banii din vânzarea unei văcuţe  au fost responsabili pentru primul. Au urmat ani întregi de jucat, de "butonat" aşa cum i-au spus ai mei la început şi cum am preluat şi eu termenul. Îl folosesc şi astăzi. A urmat laptopul mai vechi al surorii şi apoi al meu, cumpărat de mine, din primele salarii pe care le-am primit ca angajat. Tot o relaţie strânsă. Una în care ore nenumărate s-au scurs în faţa monitorului. Zeci, sute, mii.

            Am realizat recent, în timp ce făceam un chestionar pe ClixSense (mai multe detalii despre cum fac bani pe acest site într-un material viitor, dar deocamdată, dacă vrei să vezi despre ce e vorba poţi să accesezi link-ul de aici ) că stau destul de multe ore pe internet. Mai multe decât îmi dau seama la prima vedere. Şi dacă e să le adun şi pe cele de pe telefon, ajung la o cifră mare. Mult prea mare.

            Iar asta la prima vedere nu e mare lucru. Până la urmă, trăim într-o lume a conectării în care aproape că ne supărăm dacă prietenii noştri nu ne răspund instant la mesaje, nu ne dau like sau chiar ador. O lume în care suntem bombardaţi de ştiri, adevărate sau false, filmuleţe amuzante, anunţuri despre cum e vremea afară, deşi o putem vedea pe geam. O lume pe care nu o mai concepem fără tehnologie şi internet.

Şi totuşi, când ţi-ai făcut timp ultima dată să priveşti lumea de pe geam? Să vezi maşinile cum trec pe stradă, oameni trişti sau fericiţi mergând de colo colo, copiii venind de la şcoală, mame la plimbare cu cărucioare?

Ai ieşit într-o zi din casă, să pleci, să te plimbi, fără scop, fără telefon şi ai simţit că îţi lipseşte ceva? Mă întreb uneori, atunci când eram mic, cum mă descurcam fără. Era o aventură excursia cu clasa. Era câteodată o aventură şi o zi de şcoală, când pierdeai autobuzul, sau nişte copii răi atentau la puţinii bani de pachet sau autobuz pe care îi aveai. Dar nu aveai telefon. Nu aveai cum să suni, să te plângi. Plângeai, dacă nu puteai altfel să îţi alungi supărarea şi mergeai mai departe.

Uită-te în oglindă şi gândeşte-te cât ai stat pe internet astăzi. Săptămâna asta. Ce ai făcut în toate acele ore? Poate că cine ştie, eşti prizonierul unei dependenţe de care nici nu îţi dai seama. Dacă ai ajuns până aici citind dintr-un foc felicitări. Eşti printre puţinii. Dar pentru noi toţi, există speranţă.

Există speranţă să fim oameni mai buni. Am un sfat pentru tine şi poate o experienţă mică de trăit.

Ieşi la o plimbare.

Fără telefon. Căteva ore. Fii....liber!