Emanuel

             Suntem oameni şi în viaţa noastră   vin tot felul de lucruri. Avem perioade mai bune sau mai rele, experienţe bune şi nu numai, ştiri care ne întristează şi oameni care par să îndrepte lucrurile într-o direcţie nu tocmai bună. Şi mă scoate din sărite uneori cum unii se joacă cu destinul meu, pentru că, la un moment dat, ei au câştigat majoritatea.             Dar facem din când în când ce ne place. Iar acest lucru ne umple de energie, debordăm de veselie, parcă lucrurile ne ies mai bine şi zâmbetele celor din faţa noastră ne dau încredere să mergem mai departe. Pentru că, fiinţe sociale ce suntem, tânjim uneori după aprobarea celor din jurul nostru. Să fim acceptaţi într-un grup, să fim susţinuţi. De multe ori, un zâmbet face tocmai asta. Ne dă încredere. Ne facem să zâmbim şi noi. Şi da, e contagios.             Astăzi ...

            În termeni simpli, răspunsul este da. Dar să argumentăm un pic, să îţi dai seama de ce am spus asta în titlu. Mai mult, sunt şanse mari să fii la fel ca mine.              De ceva ani am avut acces la calculator. Mai târziu decât ceilalţi de o vârstă cu mine, fără internet câţiva ani, dar fascinant în fiecare zi petrecută alături de el. Ba chiar întâmplarea a făcut ca o văcuţă să stea la baza primului meu calculator. Mai exact, banii din vânzarea unei văcuţe   au fost responsabili pentru primul. Au urmat ani întregi de jucat, de "butonat" aşa cum i-au spus ai mei la început şi cum am preluat şi eu termenul. Îl folosesc şi astăzi. A urmat laptopul mai vechi al surorii şi apoi al meu, cumpărat de mine, din primele salarii pe care le-am primit ca angajat. Tot o relaţie strânsă. Una în care ore nenumărate s-au scurs în faţa monitorului. Zeci, sute, mii.      ...

Discuţia despre o Uniune Europeană cu două sau mai multe viteze nu mai este una nouă. De principiu, nouă cetăţenilor din estul Uniunii ajunşi mai târziu nu ne surâde ideea unei inegalităţi faţă de ceilalţi cetăţeni europeni. Iar în definitiv, conform tratatelor semnate de ţara noastră la aderare, suntem cetăţeni europeni de rangul I. De acelaşi rang cu toţi ceilalţi, francezi, germani, olandezi, spanioli sau alţii. Dar totuşi nu putem anula realitatea în care ne aflăm. Fie că ne place sau nu, în ţara noastră nu există salariile din Germania, Franţa sau Italia. Unii ar spune că preţurile sunt oarecum aliniate la piaţa europeană, fapt ce pune serioase semne de întrebare asupra puterii de cumpărare româneşti. Una dintre cele mai scăzute la nivel european, conform eurostat. Voi face astăzi referire la cartea lui Paul Dobrescu, Lumea cu două viteze. O puteţi găsi aici  Lumea cu două viteze . Puterile emergente şi ţările dezvoltate. O enciclopedie a unor articole publicate de autor...

Apărut deja de ceva vreme, fenomenul Crush prinde din ce în ce mai mult teren. Postări tot mai multe şi variate apar în intenţia lor de a prinde un react. Un react şi “ie şim la o cafea ”. Da  nu mai bine ieşiti la un ceai, la o bere sau direct la un lăptic. Fiert şi degresat. Pardon, nu cred că tu, ca băiat, ai coa....tupeu să îi propui un asemenea lucru. Da, şi acum o să spui să vezi că s-a întâmplat din viteză, că nu am reţinut facebook-ul ei, că nu m-a dus să iau un număr de telefon, că ea dă numai instagram. Că...motive sunt multe multe multe, explicaţii şi ele, scuze câte vrei. Hai să îţi spun un adevăr direct. Dacă ai curaj, dragostea vieţii tale nu trece pe lângă tine. Nimeni nu se naşte învăţat. Da, şi eu am fost mic şi neştiutor. Emoţii ? Cine nu are ? Să îţi spun că prima dată în Iaşi am vorbit cu o fată în tramvai şi surpriză, n-am reuşit să îi iau facebook-ul. A coborât şi dusă a fost. Totuşi, ceva ceva a rămas, fata m-a găsit după câteva săptămâni de una sin...