Treceți la conținutul principal

Tu, ești pregătit? Partea a doua

Am vorbit în prima parte despre trei lucruri importante pe care le găsești aici în eventualitatea în care ne vom confrunta cu o criză. Abordez astăzi alte lucruri care te pot ajuta în postura unui tânăr la început de drum, dar și în rolul unui om care vrea să facă o schimbare în bine în viața lui.

Să trecem la treabă!

4. Setează obiective pentru ieșirea din criză!

Fie că momentul acesta va fi peste o săptămână, o lună, un an, el se va întâmpla cu siguranță. Omenirea a trecut prin multe încercări de-a lungul timpului și cu siguranță va trece cu bine și de data asta. Personal, cred că lucrurile nu vor fi exact la fel, însă vom reveni la un anumit grad de normalitate. Pentru care trebuie să fii pregătit. Șansele să supraviețuiești sunt uriașe! Ce faci după asta? Revii la monotonia vieții de până acum sau ai realizat că viața e un pic cam scurtă și ar fi bine să faci lucrurile pe care le tot amâni? Adevărul este că nu vei face din ziua 1 totul. Nici în ziua 2. Poate nici chiar în ziua 100. Sunt lucruri pe care le amâni de ani de zile și cel mai probabil ai atâtea nerezolvate încât te sperie numai gândul la ele. Și totuși, cum rezolvi asta?

5. Te apuci de treabă!
Să fim serioși. Cel mai mare obstacol între tine și o notă mai mare la bac, licență, disertație sau orice examen pe care poți să îl ai în viitor ești chiar tu. Și principiul acesta e valabil în mult mai multe domenii. Cam aproape în toate :)
Referatul, proiectul, licența, disertația, doctoratul, cartea sau articolul pe blog sau pe facebook au toate ceva în comun. NU se vor scrie singure. Pot să spun multe aici. Dar cred că un lucru este de departe cel mai important. Te apuci și faci! E singura cale să progresezi către rezultat.

6. Criza e un moment de reinventare și nu o tragedie! Din momente grele (războaie, dezastre naturale, etc.) a venit inovația. Au apărut de multe ori lucruri care au schimbat lumea. Dar nu suntem cu toții inventatori sau mari genii. Ce poți face tu, om normal, în aceste condiții? Păi nu ar strica să îți pui un pic de ordine în viață. Poți începe cu telefonul sau calculatorul pe care le ai și de pe care citești acest material. Când le-ai curățat ultima oară? Și da, mă refer la praf dar și la partea de soft și aranjare a informațiilor pe care le deții în aceste dispozitive.
De aici, poți continua mai departe cu hainele, cursurile, cărțile vechi dar și camera și casa,  pe care le ai sau pentru care plătești chirie. Unele lucruri sunt amintiri frumoase, rămân alături de tine, dar altele trebuie să te părăsească. Pentru că altfel nu vei fi motivat să ieși din starea de confort pe care fiecare om și-o pregătește cu mult zel. Nu sunt o persoană ordonată de fel dar recunosc că sunt mai productiv când lucrez într-un mediu organizat.

Cam atât pentru azi. Mai sunt lucruri. De aceea va fi și partea a treia. Fii pe fază. Tu, ești pregătit?

P.S. Mă ajută să distribui articolul prietenilor tăi sau celor cu care discuți despre planuri de viață. Cine știe, poate cineva e inspirat să facă un lucru bun în viața lui. Eu cred că lucrurile bune încep cu un pas mic de cele mai multe ori.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Şîeu, şî tu, dar statul, el când?

Zilele astea a apărut o idee foarte faină pe internet, a unui antreprenor din Suceava care a construit 1 metru de autostradă. Acuma, să nu ne gândim că acel metru era cumva o anexă la o autostradă existentă. Chiar deloc. Este primul metru in partea asta de țară, făcut din disperare faţă de un stat corupt şi impotent. Un stat care nu numai că nu este în stare să facă lucruri noi, ba chiar de multe ori ne pune beţe în roate când vrem să facem noi ceva. Un stat slab, ce nu reuşeşte să contruiască străzi, spitale şi şcoli. Un stat din ce în ce mai incapabil să ne asigure condiţii minime. Dar care ştie să ne impoziteze. Un stat plin de băieţi şi femei din categoria şmecherilor care se descurcă şi după aceea, dacă au ocazia, te calcă şi pe cap. Un loc unde infractorii ar trebui să primească locuri mai bune la închisoare decât primesc bolnavii în spitale sau elevii în şcoli. Dar infractorii nu pot munci să îşi câştige mâncarea şi cazarea ? Ba da, dar de ce să o facă atunci când o p...

Sunt un dependent. Oare şi tu?

            În termeni simpli, răspunsul este da. Dar să argumentăm un pic, să îţi dai seama de ce am spus asta în titlu. Mai mult, sunt şanse mari să fii la fel ca mine.              De ceva ani am avut acces la calculator. Mai târziu decât ceilalţi de o vârstă cu mine, fără internet câţiva ani, dar fascinant în fiecare zi petrecută alături de el. Ba chiar întâmplarea a făcut ca o văcuţă să stea la baza primului meu calculator. Mai exact, banii din vânzarea unei văcuţe   au fost responsabili pentru primul. Au urmat ani întregi de jucat, de "butonat" aşa cum i-au spus ai mei la început şi cum am preluat şi eu termenul. Îl folosesc şi astăzi. A urmat laptopul mai vechi al surorii şi apoi al meu, cumpărat de mine, din primele salarii pe care le-am primit ca angajat. Tot o relaţie strânsă. Una în care ore nenumărate s-au scurs în faţa monitorului. Zeci, sute, mii.      ...

Bucuria de a face ce îţi place

             Suntem oameni şi în viaţa noastră   vin tot felul de lucruri. Avem perioade mai bune sau mai rele, experienţe bune şi nu numai, ştiri care ne întristează şi oameni care par să îndrepte lucrurile într-o direcţie nu tocmai bună. Şi mă scoate din sărite uneori cum unii se joacă cu destinul meu, pentru că, la un moment dat, ei au câştigat majoritatea.             Dar facem din când în când ce ne place. Iar acest lucru ne umple de energie, debordăm de veselie, parcă lucrurile ne ies mai bine şi zâmbetele celor din faţa noastră ne dau încredere să mergem mai departe. Pentru că, fiinţe sociale ce suntem, tânjim uneori după aprobarea celor din jurul nostru. Să fim acceptaţi într-un grup, să fim susţinuţi. De multe ori, un zâmbet face tocmai asta. Ne dă încredere. Ne facem să zâmbim şi noi. Şi da, e contagios.             Astăzi ...